Centrarea în Inima Spirituală
Centrarea în Inima Spirituala este o practica de baza, simpla si directa. Ea este întâlnita ca element tehnic important în sufism, crestinism, iudaism. Prin naturaletea sa, sunt diminuate riscurile tentatiilor si devierilor. De aceea, consecventa si încrederea în aceasta metoda ne vor ajuta imens. Cufundarea în Inima, folosind metoda lui Ramana Maharshi, ne ajuta de asemenea sa trecem dincolo de sentimentalism, de tarâmul emotivitatii si atasamentelor individuale. Este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituala reprezinta de fapt o atitudine esentiala care, odata integrata, tinde sa se reflecte spontan ca un mod de „a fi”.

Esenta metodei lui Ramana Maharshi

Ramana Maharshi îsi rezuma metoda în felul urmator: „Ceea ce este esential în orice sadhana (practica spirituala) este sa încerci sa aduci înapoi mintea agitata si sa o fixezi doar asupra unui singur obiect. De ce sa nu o aducem înapoi si sa o fixam în atentia asupra sentimentului purei existente? Aceasta este âtma-vichara, cautarea Sinelui (a Inimii Spirituale). Aceasta este tot ceea ce trebuie facut.”
Acest pasaj sugereaza un fapt esential pe care Ramana îl expune foarte logic, si pe care, din pacate, prea putini l-au înteles: din moment ce, în general, scopul meditatiei este fixarea mintii asupra unui obiect, de ce sa ne îndreptam atentia asupra diferitelor obiecte exterioare sau chiar interioare, când mult mai eficient este sa te orientezi asupra sursei însasi a atentiei tale, asupra Sinelui divin, a Inimii Spirituale?

Atentia sau meditatia asupra oricarui obiect ne pastreaza în dualitatea:

  • 1) „eu”, subiectul cunoscator
  • 2) „acela”, obiectul de cunoscut.

Daca atentia e îndreptata asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului cunoscator sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem, asupra sentimentului intim al purei existente, asupra sursei însasi a atentiei, atunci sunt create premisele unei adevarate transformari interioare, pentru ca subiectul si obiectul colapseaza într-o unica viziune a Unitatii. Prin urmare, este foarte firesc sa urmarim ca principalul obiect al meditatiilor noastre sa fie Inima Spirituala (pentru ca aceasta sa se reveleze apoi ca subiectul cunoscator, ceea ce suntem noi în intimitatea desavârsita a fiintei).

Sentimentul Adevarului

Orice gest de centrare în Inima Spirituala, orice apropiere de natura divina, de Dumnezeu, aduce dupa sine o evidenta intuitiva, un sentiment al Adevarului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc si mai mult aspiratia centrarii în Inima Spirituala. Prin urmare, adâncirea în Inima îsi gaseste o împlinire naturala în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului si procesul “de umplere” gradata a acestuia cu iubire de Dumnezeu sunt expresii firesti ale centrarii în Inima.

Exista o fericire si o libertate care sunt inerente centrarii în Inima Spirituala. Ele vor infuza treptat orice practica yoga si apoi întreaga noastra viata.

În Yoga Inimii Spirituale, prin centrarea în Inima, ne deschidem si descoperim mai întâi frumusetea si armonia intrinseca fiintei noastre pe care învatam apoi sa le recunoastem si în afara noastra. Aceasta centrare ne inspira totodata sa actionam în viata de zi cu zi în acele moduri care celebreaza si exalta esenta vietii, fericirea si iubirea inerente Inimii Spirituale. Pe de alta parte, centrarea ne confera discernamântul de a intui ce actiuni nu sunt în armonie cu Spiritul.
Bazându-ne pe acest discernamânt al Inimii, urmarim sa ne punem în armonie cu dimensiunea infinita a fiintei noastre. Astfel, suferintele se diminueaza pentru a ne largi constiinta frumusetii si a splendorii unei vieti care si-a regasit centrul.

În momentul în care constiinta Inimii Spirituale e prezenta, realizam ca viata întreaga e sacra. Cu cât Inima Spirituala este mai prezenta în viata noastra, cu atât mai pure, mai profunde si mai vii devin bucuriile si aspiratiile noastre.
Plenitudinea si sacralitatea vietii se reveleaza spontan.

Sarbatoarea centrarii în Inima

Ca o importanta consecinta a centrarii în Inima, viata e vazuta din ce în ce mai mult ca o sarbatoare aducatoare de fericire si libertate, o celebrare a spiritului.

Exista o diferenta esentiala între o sarbatoare profana si una sacra.

  • Într-o sarbatoare profana cauti sa uiti de angoasele tale si de tine însuti.
  • În sarbatoarea sacra a practicii yoga, apare reamintirea de Sine, iar fericirea iubirii este modul de a o celebra.

Prin centrarea în Inima ne armonizam cu legile intrinseci ale naturii, iar principiile morale si atitudinile recomandate în yama si niyama decurg spontan. De exemplu, ahimsa (nonviolenta), santosha (multumirea) sau aparigraha (nonacumularea) sunt realizate nu pentru ca ne propunem respectarea unor reguli, ci ca o consecinta fireasca a viziunii noastre intime asupra vietii.

Necunoscutul devine Inefabila Fericire

Prin reconectarea la Inima Spirituala, reintram în fluxul pur al existentei. Tensiunile, fricile, traumele sunt eliminate gradat si astfel fiinta noastra, în integralitatea ei, emana pace, forta, energie vindecatoare, iubire. Aceasta pace profunda nu poate fi creata prin vizualizare sau impusa printr-o vointa individuala. Ea radiaza de dincolo de gândire, de personalitate.

„Necunoscutul”, care este sursa fricii atunci când suntem prinsi în limitarile constiintei individuale (deci în mintea discursiva), se reveleaza ca Realitate inefabila divina si devine sursa bucuriei, atunci când suntem centrati în Inima.

Integrarea în viata zilnica

Adâncirea în Inima Spirituala este o constanta a practicii care ne permite sa simtim libertatea, fericirea, vastitatea, iluminarea, odata cu orice act de interiorizare, în fiecare asana. Urmarim apoi sa infuzam aceeasi traire si cu ochii deschisi.

Centrarea în Inima Spirituala poate fi realizata cu usurinta în orice situatie, si se poate integra perfect în viata de zi cu zi. Aceasta practica nu provoaca o ruptura între tendintele si preocuparile meditative si asa-zisele obligatii sociale.

Practica spirituala se poate asemana cu pregatirea si repetitiile pe care un dansator le face înaintea spectacolului. Sunt exersati pasii, atitudinile etc. care, ulterior, în spectacol, sunt realizate cu naturalete. Spectacolul este viata, iar „repetitia” este practica spirituala.

Citește mai mult… Principiile Fundamentale